Despre discuțiile oamenilor cu animalele

Interacțiunile dintre oameni și restul animalelor din jurul lor există, toți comunică într-un fel sau altul, și nu-s chiar atît de greu de descifrat. Însă de obicei este comunicare non-verbală, se face prin sunete (cînd animalele de alături țipă, scheaună, miorlăe, etc încercînd să se facă auziți), prin limbajul corpului (sar, dau din aripi, se agață de tine încercînd să se facă luați în seamă), etc.

De cele mai multe ori animalele se fac înțelese destul de bine, mai ales dacă stai suficient de mult prin preajma lor și ești atent la ele. Problemele apar cînd vrei o comunicare ceva mai detaliată, de genul cuvintelor spuse, scrise sau arătate (limbajul prin semne), ceva ce majoritatea animalelor sînt incapabile să facă.

Obținerea unei variante computerizate a doctorului Doolittle nu e tocmai aproape, dar, cică, unii lucrează la asta. Pînă atunci, însă, nu te împiedică nimeni să vorbești cu animalele din apropiere, dar să nu te aștepți să-ți răspundă înapoi, inițiind o conversație inteligentă. Dacă, totuși, o fac, îți recomand o vizită la psihiatru - s-ar putea să fi descoperit ceva cu adevărat special.