Curiozitatea primatelor

În mediul lor natural urangutanii și cimpanzeii nu prea dau semne de curiozitate pe motiv că o asemenea activitate e periculoasă pentru ei: o primată curioasă ar putea ajunge de capul ei, singură, într-o zonă a junglei pe care nu o cunoaște, înconjurată de animale ce o pot ataca din oricare parte, la fiecare pas.

Însă urangutanii și cimpanzeii crescuți de oameni dau dovadă de o curiozitate deosebită, de parcă prezența umană le-ar da o încredere pe care strămoșii liberi nu au avut-o. Încrederea asta nu e ceva singular: pisicile de casă dar uneori dovadă de un curaj neobișnuit, pe care semenele lor crescute în libertate (în natură sau pe străzi) nu o au, atacînd fără probleme animale de cîteva ori mai mari decît ele.

Nu se cunoaște încă factorul evolutiv prin care oamenii, una dintre speciile de primate care au supraviețuit trecerii timpului, au dobîndit suficientă încredere ca să-și manifeste curiozitatea, dar ar fi interesant de aflat. De ce curiozitatea poate fi distrusă atît de ușor cu ajutorul educației și a religiei?