În prima jumătate a acestei săptămîni era atît de cald afară că unii pomi au început să înflorească și credeai că primăvara e deja aici. Acum în unele zone ale României plouă sau chiar ninge, cu temperaturile de pînă la 20 de grade mai mici decît acum cîteva zile.

- Nu, mă, nu miroase a pește. Nu-i de mîncare!

- Da' chiar aș ronțăi un pic din chestia asta.

- Mai bine nu. Hai să plecăm.

O pereche de pinguini imperiali curioși din Antarctica au găsit o cameră video și s-au apropiat să o cerceteze.

Sau, mai precis, despre departamentul artistic de la NASA în cadrul căruia galaxiile, sistemele solare și planete sînt vizualizate pentru prima dată.

Sau cum arată schimbarea biosferei planetei Pămînt în ultimii 20 de ani sub influența mai multor factori, inclusiv cel uman, văzută de pe orbită.

Cîteva imagini care arată Terra așa cum a fost văzută de astronauții și cosmonauți de pe Stația Spațială Internațională anul trecut. Cam plat, nu-i așa?

Avem și noi cîteva localități din astea: foste orașe industriale care s-au colapsat după ce industria respectivă a dispărut, și nimeni nu a înlocuit producția cu ceva util, care să le permită oamenilor să supraviețuiască acolo.

Cum poți urmări ce se întîmplă în atmosfera terestră, alcătuind modele și făcînd vizibile procese fizice altfel invizibile? Simplu: urmărind ce este purtat de vînt într-o direcție sau alta.

Adică erosolii, acele particulele de nisip, săruri marine și fum dintr-un anume volum de gaz (în cazul de față întreaga atmosferă).

Sau cum a fost văzută planeta de sus, de pe orbită, de către sateliții lansați de NASA, de-a lungul a 20 de ani.

Adică genul de artă care apare și dispare, dar a cărei imagini trebuie preluate pentru a oferi încîntare tuturor. De data aceasta autorii s-au scufundat în frumusețea hipnotizantă a cernelurilor colorate amestecate cu apă și interacțiunea substanței cu diferite elemente.

Expoziția are loc în perioada 4 martie 2017 - 7 ianuarie 2018 în Les-Baux-De-Provence din sudul Franței și adună opere ale maeștrilor din secoll XVII: Arcimboldo, Brueghel și Bosch.

Pe vremuri, după ce-a apărut și în România, am luat cîteva reviste Playboy (cred că dacă mă apuc să le caut le găsesc aruncate prin vreun dulap, pe undeva). Mai mult din curiozitate decît din alte motive, o curiozitate care n-a trecut de primele numere.

Elicea elicopterului nu este imobilă chiar dacă pare astfel în imaginile alăturate. Ea se mișcă suficient de repede pentru a genera portanța și ridicarea elicopterului de la sol.

Motivul aparentei imobilităși este că viteza de filmare a camerei video (numărul de cadre pe secundă) este sincronizată cu viteza de rotație a elicei elicopterului, iar paleta apare mereu în aceeași poziie. Un efect nițel ciudat ce este explicat fizic.

O scurtă explorare într-un video de 360 de grade a istoriei antice japoneze: de la sushi la samurai, de la munții acoperiți de ceață la metropolele moderne, de la ceremoniile religioase la concertele pop. Doar în realitatea virtuală Discovery (cel puțin pentru moment).

Nu este tocmai una dintre plimbările obișnuite, dar nu este mai puțin interesantă. Să tot străbați orașul dintr-o parte într-alta este probabil un pic obositor, parcă nu te văd făcînd și pe tine asta prea curînd.

Sau, cu alte cuvinte, motive să vizitezi Oradea și județul Bihor. Dacă ai făcut-o deja ai motive să revii de fiecare dată cînd ai ocazia.

Stați departe, locuim într-o zonă urîtă, fără nimic frumos și în întregime neinteresantă. Neagă propoziția anterioară. Ia-o de la capăt.

După ce anul trecut gigeii de la PSD #Oradea au pus piedici referendumului de unire Oradea-Sînmartin pe motiv că nu era ideea lor, iar recent au mai bătut un cui cu ajutorul Avocatului Poporului și judecătorilor de la Curtea Constituțională (din fericire e doar o amînare, nu o blocare), cei de la PSD vor beli pula căutind voturile orădenilor la alegerile locale care vor avea loc pe 5 iunie.

Îs curios să afli ce-i trece prin cap puștanului cu mașina asta. Înțeleg că prima dată s-a cam grăbit, n-a observat bordura și a trecut în spațiul verde, dar în momentul în care-l vezi făcînd asta a treia sau a patra oară începi să intri la idei.

Friedrich van Schoor și Tarek Mawad au petrecut 6 săptămîni în pădure fascinați de fenomenele care dau viață pădurii și, chiar mai mult, un aspect aparte, deosebit. Interesul lor în aceste fenomene naturale, mai ales în bioluminiscență (o reacție chimică de genul celei descoperite în creaturile marine de pe fundul oceanelor) a dus la conceptul de pădure bioluminiscentă.

Dacă e vineri și vara și-a intrat deja în drepturi, de ce nu ne-am bucura de puțină culoare? Adică un video experimental asemenea unui vis.