Afacerile lumești ale preoților

Da, știu, banul este ochiul dracului, dar preoții caută să-și adune cîți mai mulți ochi din ăștia în jurul lor. N-am de gînd să încep să analizez afacerile preoților (că-s prea mulți și prea multe ca să mai fac și altceva), dar hai să zicem că am început să-mi pun vreo două întrebări: chiar așa, nu există cumva măcar un bordel prin bisericile și mănăstirile din România?

Io m-aș mira să nu fie. N-am dovezi că ar exista (încă), dar logic camuflarea unei case de toleranță în lăcașurile de cult ar avea sens: trafic au (adică le trec pragul mulți oameni în fiecare săptămînă), așa că măcar 1-2% dintre enoriași pot trece neobservați vreo jumătate de oră pînă-și fac plinul (dacă îi pot spune așa), taxe nu prea plătesc la stat pentru activitățile lor (unii preoți nici măcar nu taie chitanță pentru o parte din restul serviciilor pe care le oferă), iar dacă ar încerca cineva să îi ia la întrebări s-ar putea ascunde sub scutul (sau poate masca ar fi mai bine?) spiritualității și românismului autentic.

Oricum, ideea va trebui cercetată.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează