Selectia naturala functioneaza: sinucidere din dragoste

Ceva mai devreme mi-a ajuns pe la urechi o știre despre o sinucidere din dragoste: un tip s-a despărțit de iubită, și pentru că nu putea să suporte durerea și nu mai avea nici o speranță de a avea un viitor mai bun s-a sinucis. Nu are rost să dau prea multe detalii, cunoașteți deja scenariul - chestia asta s-a mai întîmplat de cîteva zeci de ori în ultimii ani, iar gigeii din mass-media au prof itat de fiecare dată pentru a transforma drama într-un subiect de știri.

De ce spuneam că selecția naturală funcționează perfect în acest caz? Pentru că într-o lume naturală nu supraviețuiește neaparat cel mai inteligent sau cel mai puternic, ci cel mai adaptat. Adică acel individ care deține combinația potrivită de inteligență (atît logică / rațională, cît și emoțională și practică) și forță.

Dragostea asta poate fi nasoală uneori, atunci cînd nu este împărtășită, Partea obsesivă din ea (pentru că, pînă la urmă, nu este decît o altă formă de obsesie) se poate întoarce împotriva unuia sau ambilor oameni implicați, iar dacă nu ești capabil să-ți administrezi acele emoții (adică să deții o inteligență emoțională suficient de ridicată) cineva o ia în freză. Adică ajunge la spital, la psihiatrie sau la morgă.

Concluzia? N-am una. Atunci cînd rezultatul depinde de educație și personalitate (iar asta implică și chimia internă a unei persoane) rezultatele pot fi cît de poate de diferite și de... selective. Iar oamenii ajung să se reproducă... sau nu.