Reportajul Recorder la mitingul PSD de la Iași: Ne urîm și asta e tot ce mai contează

Sau, cu alte cuvinte, cam asta e atitudinea românilor față de alți români indiferent de grupul din care fac parte (pro-PSD, anti-PSD, tînăr, pensionar, migrant, manelist, etc). Dragnea a ajuns să fie cunoscut ca acel politician român de după 1989 care și-a umflat singur traficul prin fața scenei deși săracii au fost deturnați de bancnotele de 1 leu aruncate din public (nu comentez gestul pe motiv că-i o mizerie, doar îl observ).

Eu nu i-aș spune tocmai ură pentru asociez ura cu neputința (este emoția pe care o simți atunci cînd ești neputincios). Nu exclud faptul că mulți români se simt neputincioși pe motiv că nu pot să trăiască bine în propria țară și trebuie să emigreze sau pe motiv că nimeni cu adevărat important nu le ia în considerare nemulțumirile (schimbarea în bine întîrzie și ei nu pot face nimic pentru a o grăbi). Dar personal i-aș zice emoției mai degrabă frustrare, dispreț, lipsă de empatie, etc.

Oricum ar fi, e nașpa. Suficient de nașpa pentru a zice că nu ne vom vindeca niciodată - iar asta e doar un altă expresie al neputinței. Deci, ești neputincios sau nu? Dacă răspunsul e da mai bine ascunde-te într-o văgăună și plînge-ți singur de milă. Dacă răspunsul e nu fă o schimbare, fă cîte o schimbare pe zi. 26 mai este o zi bună pentru a face o altă schimbare: du-te și votează.