Besini împutite, capabile sa corodeze metalul

Una dintre cele mai pregnante amintiri pe care le am din perioada de două luni pe care am pretrecut-o în Brăila, cu ocazia stagiului militar, a avut loc într-o seară în timp ce așteptam să vină OSU (ofițerul de serviciu pe unitate) pentru apelul de la ora 19.

Pentru cei care nu știu cum arată un careu de militari la apelul de seară (la fel era și dimineața), ei bine, ne puneam s ă stăm într-o formă de U. Fiecare grup din unitatea militară își știa locul, el era mereu același, iar toți eram cu fața la ofițer atunci cînd își făcea simțită prezența. Şi apoi fiecare trebuia să spună cîți erau prezenți, cîți erau plecați în învoire, etc. Noi, teriștii, eram foarte aproape de capătul literei U. în stînga noastră mai erau doar cei care făcuseră prostii și au fost condamnați la carceră.

Nu mai țin minte dacă era în iulie sau august, dar seara de care vreau să vă povestesc era una caldă și frumoasă... finalul unei adevărate zile de vară. Așteptîndu-l pe ofițerul de servici, nu ne puteam abține să nu discutăm între noi, indiferent de grupa din care făceam parte. La un moment dat însă, unul dintre militarii în termen de la carceră s-a beșit... una dintre cele mai împuțite beșini pe care am avut prilejul să o simt (au trecut de atunci 10 ani și am trecut prin doar două experiențe asemănătoare). Efectul a fost însă unul general: toate persoanele din sfera de acțiune ne-am îndepărtat de centru de parcă ar fi aruncat în mijlocul nostru o grenadă, dar rîzînd în hohote.

Ați simțit vreodată un miros atît de înțepător încît să vă lăcrimeze ochii? Sau unul atît de grețos încît să vă facă s-o tuliți cu lanțuri cu tot, doar să nu mai fiți prin preajmă? Cam așa ceva era și putoarea respectivă... ceva asemănător unui întreg canal plin cu deșeuri toxice, refulat în aerul liber, dar suficient de condensat pentru a fi păstrat în sistemul digestiv al unei ființe vii.

N-am idee ce i-au dat tipului în cauză să mănînce... probabil era aceeași mîncare împuțită pe care o mîncam și noi (cu una sau două elemente în plus). Contractul firmei care aproviziona unitatea militară din Brăila cu mîncare expira în septembrie și, ca orice firmă romănească, nu prea căuta să ofere calitate, ci mai degrabă căuta să-și tragă toate cîștigurile pe care putea. Cînd cineva primea mîncare de acasă ne bucuram toți de ea, iar combinațiile puteau fi... potențial periculoase.