Philip K. Dick: Omul din castelul inalt

Acum vreo două săptămîni mi-a picat în mînă (a fost o alegere oarecum la întîmplare a cărților din bibliotecă pe care nu le-am mai citit demult) cartea scrisă în 1963 de Philip K. Dick: Omul din castelul înalt. Autorul este cunoscut pentru lucrările sale sf care amestecă misticismul și filozofia, iar romanele și povestirile lui sînt produse ale reacțiile lui față de dezvoltarea tehnologică și ale nevrozei sale (a fost diagnosticat ca paranoic schzofrenic).

Din cîte am citit pe rețea cartea aceasta a fost unul dintre pionerii literari care descrie realitățile (istoriile) alternative, ridică mai mult întrebări mai degrabă culturale decît pshotice, partea epică se învîrte în jurul acestui lucru. Viziunea este una foarte neplăcută, chiar terifiantă ar putea spune unii: aliații (Marea Britanie, SUA și restul) au pierdut cel de-al doilea război mondial, iar Germania și Japonia și-au împărțit lumea. Chiar dacă Italia a rămas aliat al celor două puteri mondiale, ea este trecută în umbră: Coasta de Vest a SUA este sub controlul Japoniei, Coasta de Est este sub controlul Germaniei iar partea centrală și de vest a jumătății nordice a continentului american este o zonă independentă. Germania a mai cucerit (și depopulat) Africa și a trimis primele nave spațiale către Marte.

Romanul se centrează în jurul oamenilor care trăiesc în Statele Unite ale Americii la 20 de ani după cel de-al doilea război mondial, după ce au fost învinși de către japonezi și de armatele germane, și asupra modului foarte interesant în care s-au adaptat la traiul sub ocupație. Oracolul I Ching, Cartea schimbărilor, a devenit un element des întîlnit în viața multora dintre personaje, fie ei japonezi sau americani, și foarte important prin modul în care aceștia își conduc viața în funcție de rezultatele obținute prin interogarea Oracolului.

Lăcusta care abia se tîrăște este o a doua carte foarte importantă în firul epic, ea deschide ideea existenței unei alte realități alternative (o a treia, din punctul nostru de vedere) în care Germania și Japonia au pierdut războiul în favoarea Angliei și SUA după trădarea Italiei. A devenit repede o carte foarte citită, chiar dacă a fost interzisă de către germani (sau poate chiar de aceea), dar ideea unei istorii alternative nu reprezintă o evadare din realitatea tragică a romanului ci doar o metodă de a face personajele să reacționeze în jurul ei.

Din punctul meu de vedere cartea se merită citită, prezintă o realitate foarte coerentă. în plus, mi-a trezit un anume interes către I Ching, una dintre cele 5 cărți de bază ale societății chineze... este un subiect la care încă sînt deficitar. Dar este un subiect asupra căruia voi reveni.

 

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează