Studierea istoriei îndepărtate a coliziunilor meteoritice

Toată lumea trebuie să fi auzit deja despre teoria la modă, cea care spune despre asteroidul care s-a prăbușit în America centrală și a omorît cea mai mare parte a dinozaurilor, acum aproximativ 65 de milioane de ani.

Nu a fost singurul impact meteoritic, chiar și acum au loc (periodic) asemenea coliziuni, dar de obicei corpurile prăbușite pe Terra sînt mici pentru că ard în contact cu atmosfera. Este relativ greu să urmărești istoria acestui tip de coliziuni pentru o perioadă îndelungată pentru că biosfera planetei este foarte activă: are loc eroziunea craterelor, iar planetele și animalele ajung să le umple destul de repede (la nivel planetar cîteva decenii sînt doar o clipă).

Craterele mari de impact sînt încă vizibile, chiar dacă-s oarecum estompate, și se poate spune că acum 290 de milioane de ani a fost un adevărat val de meteoriți care s-au prăbușit pe Pămînt. Pe Lună, satelitul natural, se vede aceeași tendință, dar craterele de impact sînt mult mai vizibile decît cele de aici pentru că atmosfera Lunii este aproape inexistentă și nu a acționat asupra lor pentru a le ascunde. De fapt, cea mai clară metodă de a ascunde un crater pe Lună este de a forma alte cratere de impact în aceeași zonă.

Oricum, studierea satelitului natural ajută la o înțelegere mai bună a istoriei îndepărtate a planetei Pămînt.