Despre terorism și complicitate

Subiectul terorismului nu e nou, e folosit constant de cîteva decenii și încă nu a ajuns la uzură pentru că mereu s-au trezit unii să facă cîte o chestie (ba un război, ba niște caricaturi sau niște comentarii aiurea) pe de o parte și cîțiva tîmpiți care să pună mîna pe armă sau pe rucsacul cu explozibili și să le folosească în mulțime, pe de altă parte. Chiar și zilele astea subiectul terorismului e pe buzele multora din cauza unor caricaturiști proști de la Charlie Habdo ce au preferat să se ia de toată lumea, deși erau conștienți că-n lumea asta sînt o mulțime de oameni proști care nu prea acceptă să se rîdă lumea de lucrurile lor sfinte. împușcarea celor din revistă este de condamnat în toată lumea civilizată, dar a fost terorism? NU. A fost o reglare de conturi între două grupuri de idioți, unii cu pix și bani, alții cu arme, ambele pierzînd la greu. Ä‚ia care au cîștigat de pe urma răfuielii sînt ăia care au făcut bani de pe urma ei - vînzătorii de tricouri cu ”je suis Charlie” și supraviețuitorii echipei de le revistă (tirajul i-a crescut de la 60 de mii la 1 milion de exemplare și au primit o mulțime de ajutoare financiare și de atenție de pe urma incidentului).

Cu toate acestea, cum s-a ajuns la terorism? Pentru simplul motiv că e un subiect al dracului de la îndemînă: au fost prea multe ”incidente” de această factură, iar lumea s-a obișnuit cu el. E mai ușor să folosești niște șabloane deja întipărite în conștientul consumatorilor de mass-media decît să spui că a fost o reglare de conturi. O răfuială înarmată este periculoasă: le oferă oamenilor un subiect la care să se gîndească, iar gîndirea este periculoasă pentru cei care livrează o concluzie frumos ambalată, care face apel la emoțiile oamenilor în locul rațiunii pe care o folosesc doar unii ceva mai dotați. Terorismul nu mai șochează ca în perioada de început a folosirii pe scară largă a termenului prin mass-media, dar te ține lipit de ecranul televizorului / monitorul calculatorului conectat la fluxurile de știri, așteptînd noutăți. E natura umană să se gîndească în primul rînd la ce este mai rău și să fie mai puțin interesat de chestiile bune (practica supraviețuirii ca specie).

De unde pînă unde complicitatea? Informația este cel mai bun prieten pe care-l poate avea un om, îi oferă putere, dar se poate transforma rapid în cel mai mare dușman atunci cînd bagi în calcul și modul de transmitere al acestuia: o informație trunchiată, incompletă, îți poate altera percepția asupra mediul înconjurător în locul modificării normale care ar fi de altfel binevenită (oricare ar fi ea) și nu te poți pregăti optim pentru evenimentele viitoare. Cea mai mare dintre oameni își iau informațiile din mass-media, iar asta transformă televiziunile în complicele terorismului - nu doar îi oferă expunere tot mai mare (că doar, na, au nevoie de clienți pentru reclamele pe care le vînd pe post), dar repetă obsesiv anumiți termeni. Chiar dacă la începuți, informați corect, cei mai mulți nu ați fi crezut că gigeii care au împușcat niște caricaturiști sînt teroriști, după numai cîteva zile de repetare compulsiv-obsesivă a termenului majoritatea sînteți siguri că teroriștii responsabili au fost împușcați vineri de către forțele de intervenție franceză. Ba mai mult: cîți dintre voi ați deveni îngrijorați sau speriați de lumea în care trăim după consumul excesiv de televiziune de știri în ultimele zile?

Păcat că nu-i putem da în judecată pe reporteri și pe invitații lor pentru prostie. în ultimele zile am avut prilejul să ascult / citesc o mulțime de păreri din ce în ce mai stupide despre invidentul de la Charlie Hebdo, iar dacă prostia ar durea oamenii ăia ar fi urlat de durere prea mult pentru a mai fi în stare să descidă gura în fața camerei video sau să pună mîna pe taste și a emite asemenea imbecilități. Dar în momentul în care cineva se va sinucide din cauză că mass-media i-a indus o stare stresantă și teamă de viitor s-ar putea ca situația să se schimbe nițel.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează