Scoția rămîne în Marea Britanie

Probabil că ați aflat deja: rezultatele parțiale ale votului de ieri sînt împotriva independenței Scoției și pentru rămînerea ei în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii. Au participat peste 84% dintre scoțienii înregistrați ca alegători (au un alt sistem de vot decît cel romănesc), iar procentele curente sînt 45% pentru independență și 55% împotriva.

Dincolo de ușurarea sau chiar bucur ia pe care o simt unii și de frustarea adversarilor lor, sau de eventualele miștouri legate de lupta în van a lui Mel Gibson în filmul Braveheart sau de sacrificiul aiurea al miilor de scoțieni în același film, haideți să vedem cine ar avea cel mai mult de cîștigat de pe urma unei eventuale independenței a Scoției.

Păi în primul scoțienii (cel puțin unii dintre ei), dar nici rușii n-ar fi deloc indiferenți. De ce rușii? Sau mai precis, de ce Scoția a făcut un referendum cu subiectul independenței tocmai în perioada asta, cînd Ucraina are probleme cu Rusia, iar Europa cam tremură nițel de frica unui război cu vecinii deținători de armament nuclear. Iar sancțiunile impuse Rusiei sînt deja faimoase... dacă nu ai avut probleme directe (și în primul rînd financiare) de pe urma ei, atunci măcar ai auzit de ele.

într-o asemenea situație, precum cea a Rusiei, orice strateg ar căuta să-și slăbească adversarii prin orice mijloace pe care le are la dispoziție. Iar resursele financiare și serviciile secrete se pot dovedi cît se poate de utile, transformînd totul într-un război economic cu mult înainte de a se trece la conflict armat. Europa nu e prea unită nici măcar acum, iar dacă tendințele naționaliste ale minorităților din fiecare țară ar deveni dintr-o dată foarte vocale, importanța pe care statele o dau conflictului cu Rusia ar pierde subit din importantă. Nu reiau relația istorică din Scoția și Marea Britanie sau eventualul efect pe care l-ar avea independența scoțienilor în restul continentului (am scris despre asta aseară), dar nu m-ar mira deloc ca serviciile secrete rusești să fi dat un imbold mișcării pentru independență în ultimele luni, pregătind evenimentul de ei.

Toată lumea a învățat deja (probabil) lecția pe care a primit-o Hitler și naziștii în al doilea război mondial: n-au reușit să-i învingă pe britanici pentru că aceștia au fost uniți, indiferent de naționalitate. Ajutorul primit de la americani a fost binevenit, dar americanii n-ar fi făcut atunci mare lucru dacă poporul britanic ar fi fost divizat de lupte interne, cum se poate vedea prin alte părți ale lumii. Acum, în perioada modernă, o independență a Scoției ar fi slăbit pe ansamblu insula britanică: controlul resurselor de hidrocarburi (și nu numai) ar fi fost împărțit, ar fi apărut o frontieră nouă și o lipsă de coordonare la anumite nivele importante, și (cel mai important) navele britanice cu armament nuclear ar fi fost mutate de pe teritoriul scoțian. N-am idee unde, dar cineva spunea ieri că nu prea ar avea unde să le mute în altă parte fără a-și pierde importanța strategică.

Nu știu ce întorsătură vor lua lucrurile în următoarele săptămîni și luni, dar ar fi cazul să vă așteptați la manevre care, dacă vor avea succes, vor slăbi țările europene. V-ați întrebat de ce muiștii nostalgici care militează pentru autonomia ”ținutului secuiesc” au devenit mai vocali și mai gălăgioși în perioada asta? Probabil că nu, pentru că e evident: s-au bazat pe suportul indirect al scoțienilor. Dar credeți că au făcut-o de capul lor?