99 ani de România Mare

Aniversarea va fi mîine, dar o să fiu cam plecat să aniversez ziua națională tocmai la Alba Iulia, așa că public urările astea un pic mai devreme. Niște urări care-s mai mult decît necesare pentru că, la cum merg lucrurile în țara asta, nu știu dacă România va mai fi Mare la aniversarea centenarului sau dacă va mai fi așa de pașnică ca-n ultimele decenii.

Așa că, Românie, îți doresc următoarele lucruri:

  • La mulți ani de acum înainte! Să crești pînă la granițele de odinioară, cît să-ți cuprinzi copiii rămași pe dinafară.
  • Îți doresc ceva mai multă minte: o parte dintre copii ți-au crescut prost (și au rămas așa, proști) și ai nevoie să le bagi mințile în cap înainte de a fi prea tîrziu. Pentru ei și pentru tine.
  • Ai avea nevoie și de mai multă curățenie: pădurile de copaci au fost parțial înlocuite de păduri de pet-uri și grămezi de deșeuri. Nu uita de grămada de rahați din parlament, poate ar trebui să începi curățenia acolo (nu uita: rahatul e îngrășămînt bun pentru copaci dacă e pus la rădăcină).
  • Nici cu sănătatea sau educația nu stai prea bine: mai rărește tu bacteriile din spitale și praful așezat pe catedre că nu-i bine deloc ce se întîmplă acolo. Praful dă prostie, iar asta nu se tratează prin spitale.
  • Ah, praful. Ți s-a pus praful de 5 degete pe documentația necesară refacerii infrastructurii! A fost extraordinar ce-ai făcut acum un secol în ce privește sistemul circulator, dar a rămas cam la același nivel. Încă puțin și drumurile de pămînt de pe vremea bunicilor o să devină mai circulate decît fragmentele de autostradă pe care le tot promite lumea de un sfert de secol încoace. Deja sînt destule vehicule pe ele, și poate de acolo ți se trage praful. Scapă de ele pînă nu strănuți.

Cam atît am avut să spun, pentru moment. S-ar putea să se mai adune cîteva urări de urat pînă la anu, dar sper să nu.